steff
Just another www . weblog . ro weblog

Politistii
de la Serviciul Urmariri al sectorului 3 din Capitala au pus capat unei
povesti de iubire interzisa intre un barbart in varsta de 34 de ani si
o copila de doar 14 ani. Barbatul, Alexandru Davidov (34 de ani) a avut
timp de doi ani de zile o relatie cu Adriana Cristina, profitand de
inocenta copilei care era totodata si colega de clasa cu fiica lui .
Mai grav este faptul ca acum fata este insarcinata.

Prinsa
in mrejele barbatului versat, care, in timp, a transformat-o pe
pustoaica intr-o sclava sentimentala si sexuala, Adriana si-a notat,
intr-un jurnal intim, fiecare moment trait alaturi de Alexandru.

Oferta este valabila pentru toate tipurile de
credite (de consum sau imobiliare), iar reesalonarea se face printr-un
alt credit, in lei sau in moneda in care a fost initial contractat.
Durata de reesalonare poate prelungi perioada de creditare initiala cu
maximum 2 ani. In plus, clientul poate beneficia de o perioada de
gratie la rata de maximum 12 luni (timp in care acesta plateste doar
dobanzile si comisioanele).

Totodata, daca datoria lunara
platita de client creste din cauza deprecierii monedei nationale in
raport cu euro, la solicitarea clientului, banca poate aproba conversia
creditelor de consum din euro pe produsele corespunzatoare in lei,
comercializate la data conversiei, au mentionat reprezentantii BRD Soc Gen. Pentru a avea acces la aceasta facilitate, clientul nu trebuie sa fi inregistrat restante pentru creditul care se converteste.

Transformarea se realizeaza la cursul de schimb valutar stabilit de catre banca, valabil pentru ziua conversiei.

De asemenea, Banca Comerciala Romana
ofera clientilor care se confrunta cu dificultati la rambursarea
creditelor, din cauza deprecerii leului in raport cu euro,
posibilitatea de a converti datoriile in moneda europeana in
imprumuturi in lei.

La randul lor, clientii Piraeus Bank Romania
isi pot transforma creditele in euro in imprumuturi in lei. In functie
de situatia in care se afla clientul, se poate negocia cu banca si
rescadentarea imprumutului.

In cazul bancii UniCredit Tiriac,
clientii pot rescadenta imprumutul, prelungind perioada de rambursare
cu perioada care s-a scurs de la aprobarea acestuia. Spre exemplu, un
client care a luat un imprumut pe o perioada de maxim 30 de ani si a
achitat deja rate timp de 2 ani, poate prelungi perioada ramasa, de 28
de ani, din nou pana la limita de 30.

Si clientii UniCredit Tiriac
pot transforma creditele in euro in credite in lei. Cursul luat in
calcul este cel valabil in ziua in care se face transformarea.

Credit Europe Bank lucreaza inca la facilitatile pe care le va acorda debitorilor cu probleme la rambursarea creditelor in valuta.

Conform
unui reprezentant al bancii, noile conditii ar urma sa includa
introducerea unei perioade de gratie ce ar putea urca pana la 3 ani, in
cadrul careia debitorul sa nu trebuiasca sa achite dobanda sau
comisionul aferent creditului, ci doar "principalul", adica doar suma
pe care o ramburseaza din imprumut.

In schimb, dobanda pe care
clientul o va achita in perioada urmatoare perioadei de gratie va
creste, cu 0,8 puncte procentuale, iar comisionul lunar se va dubla, a
mentionat acesta. La Credit Europe Bank clientii nu au posibilitatea de a isi transforma creditele in euro in credite in lei.

Singura
alternativa pe care o are la indemana clientul care doreste sa isi
scada costul imprumutului este aceea de a si-l refinanta printr-un
credit in franci sau euro. Cresterea de dobanzi din ultimul timp este
posibil insa sa nu faca rentabila refinantarea.

Bancpost a anuntat recent ca permite rescadentarea imprumuturilor precum si plata in avans a imprumturilor.

Oficialii Libra Bank Romania
au mentionat ca "pentru a veni in intampinarea unor posibile
dificultati pe care clientii le-ar putea avea in viitor din cauza
climatului economic, iau in calcul un eventual set de masuri de
facilitare a restituirii creditelor de catre imprumutati. "La acest
moment, nu putem preciza inca in ce constau acestea", spun ei.

Desi
cei mai afectati de ultimele evolutii de pe pietele financiare au fost
debitorii in valuta, de facilitatile oferite de banci pot beneficia
debitorii in orice moneda, cu conditia sa demonstreze ca situatia lor
materiala s-a deteriorat intre timp.

Bancile nu acorda insa aceste facilitati fara costuri suplimentare. Banca Comerciala Romana
ofera posibilitatea de a transforma creditele in euro in imprumuturi in
lei, in schimbul unui comision de 0,5% din valoarea creditului la
scadenta.

La UniCredit Tiriac clientul va trebui sa achite un comision de 1% pentru suma aflata la sold, acesta neputand fi mai mic de 50 de euro.

Apoi,
clientul care transforma creditul din euro in unul in lei va fi in
dezavantaj daca in viitor leul se va aprecia in raport cu moneda
europeana. Debitorul va trebui sa achite contravaloarea in lei a
datoriei catre banca, calculata intr-un moment in care leul era foarte
slab.

In plus, marirea perioadei de rambursare inseamna oricum
cresterea sumei totale rambursate catre banca, prin prelungirea
perioadei in care clientul va avea de achitat dobanzi si comisioane.

Unele
banci au recurs insa chiar la scaderea costurilor totale ale creditelor
pentru a incuraja rambursarea imprumuturilor. Masura se adreseaza
acelor clienti care doresc sa ramburseze in avans.

Astfel, Bancpost
nu percepe, pana in aprilie, comision pentru plata in avans a
imprumuturilor sau pentru rescadentarea acestora. La randul sau, Libra
Bank nu percepe comision pentru rambursare anticipata in cazul anumitor
credite, respectiv cele pentru profesii liberale.

“E duminca seara? Dap, duminica. Sau e deja luni… si
sunt inca in cacatu asta de redactie in care am ramas doar io cu
portaru – tipu’ perfect de tovaras – vorbeste greu, balbait (la un
moment dat renunta, hehehe), e aproape surd si ochelarii lui nu mai au
loc de dioptrii si io rasfoiesc blogurile unor pizdulici, (jalnic
frate) probleme grele p’acolo mosule! Sa-l paraseasca / sa nu-l
paraseasca, sa-l insele / sa nu-l insele (tradu’-l fah, proasto, ca el
mai are vreo 3 ibovnice, fraiero), nah, numa’ dileme d’astea… sincer sa
fiu, recunosc, imi plac blogurile de gagici, da alea care chiar au ceva
temei frate… Sunt citeva faine de tot, si desi tematica e tot in zona
aia albastra, de suflet pavat cu incertitudini, totusi abordarea e
misto. Si abordarea si argumentarea… Da’ la fatucele astea bintuite de
furiile primului ciclu (la pariu? intirziat si ala), da, la fatucele
astea de stai sa cetesti cu atentie, beleaua e maxima… Fi antena, am
dat de una, a trebuit sa cetesc vreo 20 de insemnari ca sa-mi dau seama
ca are 21 de ani (s-a scapat pe acolo pe undeva). Aseeaaa… si ce zicea
asta? La 21 de ani? Pai cica ea ii va ramine lui fidela o eternitate…
mah sa fie, deja aveam imaginea unei curti de manastire de maici (unde
io ma si vedeam staret heheheheh), ea stand p’o banca, cernita si supta
de lacrimi, rupand petale la o floare si murmurind: Vine, nu vine,
vine, nu… Cum dreaq sa nu te intrige mah o faza d’asta? Asa ca am cetit
lacom mai departe, am inteles ca ala s-a dus cu o buna pretina d’a
asteia si asta acu’ se jura ca nu va mai iubi in veci pe nimeni. Decat
pe el. Tot pe el fah??? Bah, da’ vaca esti, ala se pisa-n sufletu tau
si tu… cacat… ma rog, e plin blogu lu’ fatuca asta numa’ cu lacrimogene
d’astea baloase, de juraminti caraghioase si de hotariri d’astea
definitive. M-am abtinut sa comentez, de fapt nici nu stiam ce dracu sa
spun. Numa’ ca am mai bifat o vaca pe lista… Inca o victima a iubirilor
neimplinite, inca una plansa pina-n maduva si crucificata de indoieli
grele. Aaa, ca uitam, deduc dintr-o insemnare ca e si virgina
hehehehehehehe… ‘ntelegi? Beleaua e d’aia de medalie frate… Sa mor io,
hai mah, ce dracu, astea desi scriu sufletu p’aci pe poteca noastra nu
vor altceva decit sa sufere mah, se condamne singure, sa nu rezolve
cacatisuri d’astea cu iz de traire suprema de teama de a nu mai avea
jucarie… Transfigurate de rateuri amoroase, muscate de “posibilele”
intrebari ale “lui”, tematoare de ce imagine expun sau nu, pierdute
printre suspine d’astea lirice… Cu siguranta ca fatucele de genu’ asta
pierd esenta…

Alta se vaicarea ca la mare s-a balacit prin valuri, prin spume, ca
era minunat, ca el era bronzat (el-u’ ei cica era si manierat, ii
aducea berea in pahar de plastic la prosop), ca valurile desenau poezii
cu stropi, atingerea corpurilor in apa parea ceva mistic, ochii lui la
fel, cacat, ce mai, totu’ era k in basm… si, deodata, nah belea, un val
hain i-a smuls sutienu’. Upssss!!! Ce dezastru!!! Ahhh, val nemernic,
‘tu-ti molecula ta salcie de natriu, val descreierat, cum ai putut tu
mah, val odios, s-o despoi pe micuta sirena pudica?? Mortii matii de
val, auzi tu mah ce i-a facut fetei, saraca de ea… la care ea – “Am
simtit ca mor instantaneu, ochii lui erau pironiti pe sanii mei, nici
nu am putut sa imi prind sutienu si am fugit direct la hotel”…
heheheheh, cum fah, in tatele goale? Adica te vede o statiune intreaga
la sfârcu’ gol, da’ el nu tre’ sa vada asta? Cand plaja e plina de
gagici cu tatele expuse si cu bikini de aia cu sfoara nu numa in cur
da’ si in pasarica??? hehehehehe, sa mor io mah, am ras cu lacrimi…
Asea, insemnarea aia se termina in coada de peste, kilu’ meu, inteleg
cumva ca s-a ales prafu’ de relatie pt ca ea nu a putut suporta o asa
rusine…

Cetind faze de astea mi-am adus aminte ca si io am avut, candva,
parte de o astfel de gagica. Mdeah, cand eram tanar si mai putin idiot.
De fapt am avut parte de mai multe fatuce d’astea, cramponate,
disperate, care nu puteau trece peste intamplari de genu’ asta. O
ceteam p’asta si mi-am adus aminte de Catalina. Era frumusica foc,
desteapta nota mare, sufletista, bunuta rau da’ timida… hehehehe, io
vorbeam urat si ei i se roseau urechile… nah, nu stiu prin ce alchimii
parsive fatuca asta a mea tot parca pe langa mine…

Cu timpu’ s-a infiripat o prietenie faina… io nu ma gandeam la
chestii, cacat, era prietena mea buna, numa’ ca ea tot mai des dadea
semne ca barierele’s ridicate si ca putem merge mai departe. Mi-aduc
aminte primavara dezastrului: m-a luat de mana si m-a dus in Herastrau…
Zapada se topise de ceva vreme, era inca frig dar soarele avea ambitii.
Oamenii erau voiosi, perechi de amorezi, noi printre ceilalti, dreaq,
scapasem de iarna, hormonii se frecau inca adormiti la ochi da’ deja
miscau, nu? Urma sa faca pomu’ mugure, floare, sa dea soarele cu
caldura, sa dam cojocu jos, sa ne regasim terasele, nah, ti-era mai
mare dragu’… ea, pe langa mine, fericita si zambacioasa, topaia ca un
caine scos la pisare. Ba se oprea sa admire o crenguta, ba se minuna de
un mugure, ba mirosea o frunzulita, ba se oprea si ridica miinile,
teatral (da’ frumos) catre cer… io ma simteam cam stanjenit de trairile
ei, se mai bucurau si altii, da’ nu dadeau frate din aripi ca asta a
mea, nu le canta sufletu’ asa de tare… cacat, nah, o mai tineam de mana
sa o temperez da’ nu statea mult in lant ca se apuca iar de pasi de
dans si de gesturi d’astea sensibilos penibile… ei i se parea firesc si
atunci am lasat-o in bucuria ei… si prost am fost… ca acolo in parcu
ala, e undeva la o rascruce de alei un podulet cocosat. Nici mare, nici
mic, nah, dar e curbat al dreaq… Si sa vezi faza: ea, smulsa si scapata
din mana mea, intr-un viguros pas al strengarului, se avanta pe coama
podului… Cativa s-au dat mai intr-o parte, stanjeniti parca si ei de
eruptiile de bucurie ale asteia… si nu stiu cum dracu face, ca de ajuns
pe coama podului ajunge vaca, da’ cand sa coboare, pe partea cealalta,
se impedica si o ia in viteza, intinsa pe burta, cat era de lunga, pe
panta in jos… cacarea lumii frate, sare lumea sa ridice proasta, io la
fel, nah, era cu mine fatuca, desi imi venea sa-mi pun afis pe piept cu
“asta nu e cu mine”… cacat, ridicata fata din noroiu’ de la baza
podetului, incepe sa planga de se zguduia textila pe ea… de mila
evident ca mi-a fost, dar penibilu’ era incomensurabil… cind i-am
ridicat capul si i-am dat paru de pe fata, am vazut ca tot nasu’ ei e
jupuit. La fel si coatele, in cadere i se ridicasera manecile, ce dracu
avea ea pe ea… Fusta numa’ o mocirla si aia, dresu’ rupt in genunchi si
genunchii beliti si plini de sange si aia… Uuuu, Fi’ras al dracu cu
soarta mea, cine dracu m-a pus sa ies cu asta in parc… unii, martori ai
cascadoriei ei, radeau pe infundate de cascadorie si parca ii auzeam
spunand: Ia uite si la bou’ ala, a iesit si el la plimbare cu a lui si
s-a facut de tot cacatu’… Heheh, nah, ma rog, am curatat-o, am
aranjat-o, am pipait-o sa vaz daca nu si-a rupt ceva si, sprijinind-o
de mine, am dus-o la masina s-o duc acasa… Ea nu mai zicea nimic, se
uita numa’ in jos, io o intrebam daca nu e cazu sa mergem la vreo un
doctor ceva… Hai Catalina, vorbeste-mi, ce dracu, nu e de gluma, nah,
toata lumea cade (da’ nu in halu asta toanto), acu lasa, treci peste
jena si vorbeste cu mine… Ea nimic, muta ca pestele… cind am iesit din
parc a vazut un taxiu si sa infipt in ala… Io, ca prostu’, am ramas in
gura parcului uitandu-ma lung dupa masina… A lipsit vreo saptamana,
cand a revenit avea o buba luuuuunga, pe tot nasu, o buba lunga si
groasa, urata ca pacura, isi tragea tot parul pe fata sa mascheze cat
de cat nenorocirea m-am chinuit sa vorbesc cu ea cateva saptamani, se
ferea de mine ca de fisc, ma evita… Intr-un tarziu a inceput sa nu ma
mai ocoleasca si a raspuns macar la salut… Cu timpu’ am uitat scena
penibila, ne vorbeam ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. Si pe buna
dreptate ca nu se intimplase nimic… Ce pula mea, cazuse proasta si
atat. Bine ca nu si-a rupt dintii dracu, sau vreo un os ceva, bine ca
nu a ramas schiloada, in rest nu conta nimic, nu? Mare scofala, ai
cazut, si chiar daca ai cazut ca o vaca caraghioasa printre toate
miscarile tale de balerina neinteleasa nah, asta nu e un motiv sa te
jenezi in halu’ asta de mine, nu?

Ma rog, cu timpu’ relatia a redevenit normala… adica mai mult decit
normala, ca ea incepuse iar ofensiva… O perioada io am facut pe
prostu’, dar intr-un final nu a mai mers figura si a venit momentu’ sa
facem ce fac toti aia care trec de faza pipaielilor si balosirilor…
Seara fusese placuta, bagasem la matz la o carciuma intima, eram ok
amandoi… bla-bla-bla, “ea m-a invitat sus”, io m-am dus… sus, – tacere.
Pui o muzica? Nu, lasa… De ce stingi lumina? Las-o stinsa si p’aia…
Macar televizoru’, il dam pe mute, dar face nitica lumina – Nu, nici
televizorul… Aaa, facem un ceai? O cafea? Nu, nici cafea… cacat, asa pe
orbeste, m-am prins ca se dezbraca. Io, obisnuit cu momentu’, am vrut
sa-i dau o mana de ajutor. A sarit ca arsa. Am lasat-o in plata ei,
mi-am dat seama ca o parte din toale le-a lasat pe jos, pt altele s-a
dus in alta camera si a revenit goala. Goala ca io eram ca orbetele, in
intuneric, cu mana intinsa dupa tzigari pe masa si cind ea s-a apropiat
i-am bagat ditai destu’n buric. Cacat, scuze, chestii… Aaaaah, de ce ma
tre’ sa fie totu’ asa penibil cu fatuca asta???? Ma rog, m-a pipait pe
piept, io intolit tot, ca de parada, ca ma gandeam ca se razgandeshte
mandra si o sa-mi fie najpa sa ma imbrac la loc. A mormait ceva si, din
mormaiala ei am inteles ca tre’ sa fiu ca si ea, adica gol. Pai da’ cum
sa nu? Imediat, in citeva secunde am fost numa’n ciorapi (nu, nici mort
n’o sa renunt la faza asta, cand futi in deplasare, ciorapii sunt
salvarea suprema)… Ma rog, balosiri, atingeri – da’ si alea pana la un
nivel, mai jos nu, ca daca musca??? Aaa, sau eram nespalat pe maini…
Hai mah, ce dracu, heheheh, ok, treaca si asta… Facu’ ea ce facu’ ca
m-am trezit deasupra… io, vorbaret de felu’ meu in momente d’astea,
nah, am incercat sa injghebez vreo doua vorbe ceva… Ea a zis doar atat:
taci si misca-te!… Canapeaua aia era incomoda ca dracu, nici nu ma
obisnuisem bine cu locu’ cand venisem ca bruta stinsese repede lumina…
Imi intra in coaste un spatar ceva, de unde dracu spatar in canapeaua
aia???, de picioare ma lua un fir de la vreo veioza (uhhh, fir??? sa nu
dau dracu cu curu’ gol si de vreo priza ceva), pe ceafa imi cadea un
colt de perdea – tu de unde dracu ai mai aparut mah, ca parca
ferestrele erau pe partea opusa, nah, cacat, pe un intuneric de te
usturau ochii ‘ntre tample si pe o tacere de-ti ingheta ceara-n urechi,
ia-ta-ma pe mine dand din cur pe pipaite… Si cand intunericu’ era mai
negru si linsitea mai totala, puaaaah, se aude un zgomot luuuung si
reverberat, invirtosat pe citeva octave, butucanos, preeeeelluung si
suierator… Ea se strange toata de-mi sar ochii in bezna din jur si
icneste ca lovita-n moalele capului… Tacerea ramane spanzurata intre
noi, aeru’ dintre burtile noastre parca fierbea si io izbucnesc intr-un
hohot isteric de ras. Si rad, si rad de ma durea burta si coastele. Rad
pana nu mai pot. Rad de ce basina trasese ea… Pe pasarica bai frate, o
basina cum numa moldovenii slobozesc in trenurile judetene, d’aia cu
ecou, deloc balbaita, ci ferma, barbatoasa, cu pieptu’ inainte, urgie
vere nu alta… Ma rog, transpirat tot, incerc sa-i spun: hai fata, lasa,
ce dracu, se intimpla in mod curent, ii zice flatulenta vaginala,
prinzi aer in pasarica si nah, e ceva firesc, da-o dracu de treaba,
da-l dreaq si de partz si hai s-aprindem lumina, sa bem o cafea buna si
sa ne futem in draci p’urma… Ti-ai gasit… Da-i plansuri cu sughituri,
ca ce, sa plec imediat, sa nu aprind lumina ca va muri, sa ma imbrac si
sa plec. Si inca in regim de urgenta… nah, cum m-am imbracat nu stiu,
cu stangu’-n dreptu’, cu cracii pe post de maneci, kilu’ meu, am
facut-o si am dat sa ies. La usa, alta belea, nu intelegeam cum
functioneaza broasca, ma impleticeam in deste printre chei, yale si
lanturi. O strig sa vina sa deschida ea si aud doar un racnet de fiara:
iesi cum oi iesi, numa’ iesi!!!… Ba frate, cosmar pe Calea Victoriei,
nu alta!… In lift ma uit in oglinda si ma umfla iar rasu’.

Evident, nu ne-am vazut, desi io o cautam, ea se ascundea mai ceva
ca un costum de camuflaj… cacat… a trecut si vara… si toamna era pe
trecute… io incepusem sa lucrez prin alte parti, deja uitasem
intamplarile… cand, intr-o zi, ma pomenesc cu ea. Senina, frumoasa,
sprintena. Ce mai faci, cum o duci, etc… A urmat o conversatie
frumoasa, ne-am si pupat, ea era luminoasa, surazatoare. Si eu intr-un
fel multumit. Revenise si se parea ca trecuse peste cele nenorociri. Am
aranjat sa iesim la o carciuma, io trebuia sa ma vad cu niste scortosi,
un elenist, unu’ de pe la Academie, o scenarista, un poet, kilu’ meu,
oameni d’astia de vaza cu nod tare la cravata. I-am propus sa vina cu
mine, macar ea ar fi colorat seara. S-a dus acasa, s-a facut frumoasa -
si mai frumoasa, si ne-am vazut la carciuma cu restu’ turmei. Protocol,
scortosenie, spete drepte, discutii cu dichis… Io eram si nu eram atent
la ce dreaq discutau aia. Ma uitam mai mult la ea, era cu adevarat
frumoasa, facea fata neasteptat de bine discutiilor, subiectelor…
gratie ei atmosfera se dezmortise binisor, aia o ascultau cu atentie,
poetu’ ii trasese si vreo doua rime, ce mai, ii cucerise si p’-aia… Ba
frate, futu’-i mama masii de felie, ca parca era blestem, k parca
cobisem, ca prea tare ma minunam ce bine merge seara. Nah, cand
discutia era mai in toi si bucatele mai bune, o apuca p’a mea tusea.
Da’ o tuse d’aia de n’o poti retine nici cu portile etanse de la
reactoru nuclear… Taman ce mesteca, distins, la o bucata de piept de
pui, cand face d’odata ochii mari ca si cum s-ar fi inecat si tuseste
mosie cu gura plina pe toata masa aia… Lu’ scenarista i se opreste o
bucatica de mancare in salata. Lu’ poet ii trece razant o alta bucatica
pe linga o rima imperecheata care de scarba se transforma rapid intr-o
rima alba, lu’ dom’ profesor ii pune pe ochelar o constelatie de muci
si farimite de mancare. Fata de masa era alba pana la tusea lu’ asta.
Acum ziceai ca explodase un copan, ca se facusera carnati de casa, ca
zdrobise unu’ vreo 3 sarmale… De unde frate atata materie???? Cum dreaq
mah???? Ca n-avea gura asa mare… Uuuuuu, ‘gami-ah’ picioarele-n norocu’
si soarta mea!… Penibilu’ a fost maxim, de la alte mese se uitau toti
cu gura cascata la dezastru. I-am intins un pahar cu sifon in care
plutea gingas o bucatica… Ea cu ochii tinta, balmajeste ceva. Si atunci
ii infloreste si un balonas de muci la narea stanga. Tapana ca o
prajina, cu ochii tinta ‘nainte, se ridica de la masa si dispare cu
pasi mari. Mie nu mi se sterge de pe retina, nu carnagiu’ de pe masa,
ci balonasu’ ala de muci, cu pelicula lucioasa, in care parca au
sclipit toate luminile localului. Si ma las pe spataru’ scaunului si
rad. Rad iar, fara sa ma pot opri. Ai mei de la masa, oripilati, se
ridica furiosi si pleaca gesticuland. Io raman dat pe spate, varsat tot
in scaun, si rad cu lacrimile pe obraji. Chelnerii se agita pe langa
masa, jenati de eveniment. Ma intreaba habar n-am ce, io rad isteric si
viata mi se pare minunata. Privesc in jur printre lacrimi, dau sa
explic uneia de la o masa vecina ce e atat de amuzant, dar nu pot. O
fut in gura, nu-mi pasa, ma dor falcile de la ras si tot nu ma opresc.
Aia, de la masa vecina, cu furculita-n mana, incepe sa zambeasca.
Ceilalti la fel. De la masa din fata, unu’ imi cauta privirile, il
apuca si pe el rasu’ cand io doar atat mai pot face, mimez cum i-a
inflorit lu’ a mea balonasu de muci la nara. Si simt ca ma sufoc de
ras. Acum toti rad in hohote, au lasat toti tacamurile si se tin de
burta. Se rade pe mii de note, se guita, se behaie, se lalaie, se rade
pe fata, cu sughituri… Io ma ridic, chelneru vine razand, imi face si
ala tremurand nota, achit si plec. Oamenii imi fac semne, ma saluta
stergandu-se la ochi. Ies din carciuma si in spatele meu vine una. Imi
intinde ceva, ma uit – e sacou’ lu’ Catalina. Inca mai gafai de atata
ras, gagica aia, picolita, chelneritza ce dracu e, icneste incetisor,
ne salutam si ies in strada…

Nah… nu am mai vazut-o pe Catalina. De atunci, niciodata. Mi-a ramas
de la ea haina ei, sacou, care si ala mi-a facut necazuri, cand se mai
agata cate vreo gagica pe la mine, dadea aia de haina unei alte muieri
si se alegea prafu’… cacat… Era frumoasa Catalina… si buna… poate ca
daca n-ar fi fost atat de stupida sa se lase infranta de cacaturile
astea, da, poate ca as fi fost cu ea… am fi facut niste copii frumosi,
uneori penibili si basinosi, dar minunati… Si am fi ras de astfel de
idiotenii… nah… cat de proasta sa fi mah sa te lasi doborata de
firesc??? Cacat… daca stai sa despici firu’ in patru, mori nefericit si
nemancat, si neplimbat, si nefutut…

Acu’ mi-au venit in minte si altele… Gabi… cu tamponu uitat… Elena,
la spital, cu clisma… Mah, o femeie daca iti place de ea, e la fel de
minunata si cand e regina si cand se caca… Intre toate astea nu sunt
decat chestii firesti, normalitate… anormal e sa faci o drama din
astea… Si sa iti refuzi si tie si celui de langa tine libertatea de a
fi asa cum esti… Pacat ca tre’ sa fim atenti ca la fiecare pas sa
fluturam stegulete specifice… Pacat, pacat ca pentru fiecare chestie
tre’ sa avem cate o masca… cand mergi la paine, cand te pisi in
boscheti, cand mergi la inmormantari sau la nunti, cand esti cu mama
sau cu iubirea vietii, cand schimbi jobu’, cand cistigi la loto, cand
vine postasu… O masca pentru fiecare, pentru fiecare altfel, dar
niciodata ca noi… hehehe, d’aia mai ii apuca pe unii doru’ de ei…

Catalino, fata, partzu tau pe pasarica a fost mai frumos decat toate
celelalte femei… si balonasu tau de muci mi-a aratat iar cat de
frumoasa poate fi viata!… Si n-am apucat niciodata sa-ti multumesc… Ce
proasta ai fost,… ce proasta!!!…”